Rambo IV: primul meu comentariu de film

M-am inmuiat. Se vede clar, imi plac numai comedioarele romantice, witty, si posibil cele cu tineri ca mine, in care apar sâni, funduri, poate si cateva scene incitante de amor.

De fapt, imi plac atat de mult cele mai sus amintite incat acum reactionez la fel la orice film pe care l-as vedea. M-am distrat de minune la "The Invasion", am ras cu pofta la "I Am Legend" si acum am incercat sa ma abtin din tavaleala privind "Rambo IV" (mai ales la scenele gratuite de violenta si genocid).

Trebuie sa recunosc: cea mai persistenta imagine care iti(imi) ramane in cap dupa ce vezi acest film este un morman de organe umane care cad din burta unui individ dupa ce Rambo l-a sfasiat folosind cutitul sau de Rambo. Persista, fiindca am vazut-o de cateva ori. Frame, by frame, by frame, by frame...

Poate nu e totusi numai placerea mea nebuna de a urmari clone de American Pie si filme induiosatoare cu Sean Penn si cele 21 de grame ale sale. Poate intr-adevar, calitatea filmografiei a scazut in asa hal incat incercarile patetice ale producatorilor americani de a face un film bun de actiune nu mai reusesc sa satisfaca gusturile mele elitiste in materia celei de-a saptea arte... Se vede si din reactia pozitiva a publicului strain la filmul mileniului, ala cu saptamani, luni si zile...

Fiindca mi-am propus sa fac un comentariu de film (sau review), pregatiti-va sa primiti ce meritati pentru timpul vostru (adica your time's worth). Calitatea redactarii mele nu o pot preciza de pe acum, dar daca imi place rezultatul, ma tin de treaba, ca doar asta fac bloggerii. In plus, incercand sa agat gagici, da bine sa arati ca ai vazut cateva filme la viata ta.

"Heroes never die.... They just reload."

Sa incepem prin a preciza ceea ce eu cred ca este intriga acestui film: un grup de voluntari americani care au intrat ilegal in Burma pentru a ajuta localnicii sunt capturati de catre o divizie a armatei din Burma, care sunt cam personajele negative ale filmului.

Ca sa va pun mai bine in tema, Burma este un stat care, conform vocii grave ce se aude pe fundal la inceputul filmului, se afla in razboi civil de 60 de ani. Armata ia cu forta copiii de la casele lor inca de la varsta de 12 ani si ii inroleaza, pentru a-i folosi in incendierea satelor, uciderea in masa a locanicilor folosind o mitraliera de calibru mare si rapirea mai multor copii. Lasand la o parte faptul ca soldatii, fostii copii rapiti, par sa se distreze de minune facand ceea ce fac, stau si ma intreb de unde atata populatie in micul stat Burma, daca de 60 de ani se repeta/practica violentele ilustrate mai devreme.

Prin lista de neconcordante ce bat la ochi se numara supravietuirea miraculoasa a grupului de americani, mai intai din calea obuzelor lansate in sat de catre soldati, si mai apoi din calea mitralierei cu gloante anti-tanc ce sfasiau zeci de sateni. Nu numai atat, dar in loc sa fie ucisi ca restul, americanii sunt luati in baza birmanezilor si tinuti ostatici in custi de lemn/bambus, la fel ca in primul Rambo.

Pastorul bisericii care ii trimisese pe americani vine la granita birmaneza pentru a ii cere lui John barcagiul sa transporte mercenarii angajati de el in Burma, pentru misiunea de salvare. Recunoscandu-si originile si acceptandu-si conditia, John (Rambo) calauzeste echipa, pregatindu-se in secret pentru o interventie ca pe vremuri cu arcul sau.


[Imagine infatisandu-l pe John Rambo folosind arma sa alba pentru a pescui]

De-a lungul filmului se intalnesc mai multe teme clasice ale filmelor de actiune. Incepem cu "banala" tema a personajului negativ principal, infatisat ca o culegere impresionanta de defecte umane (armata lui se "distra" violand femeile rapite, dar el este homosexual si pedofil pe deasupra - scenele care contureaza subtil acest lucru sunt putine, dar plasate strateigic).

Un alt cliseu ar fi tema batalionului de inamici, redus la maruntaie de catre o mana de soldati dezorganizati. E totusi de inteles, deoarece in noaptea precedenta marii batalii, birmanezii cei rai au baut, au petrecut, au siluit si au *mhm*, desi a doua dimineata cand s-a dat alarma pareau destul de fresh cu totii, alergand cu haita de caini dupa nerusinatii americani (unul dintre ei n-a reusit insa, fiind dat la porci (?!)).

[Imagine infatisandu-l pe John Rambo salvandu-si compatriotii, folosind una din armele lui preferate si etalandu-si masa musculara de invidiat pentru varsta lui]

Bineinteles, cutitul/drujba lui Rambo salveaza situatia inca o data, dand lovitura fatala conducatorului birmanez care incerca o iesire cu lasitate din batalie, iar apoi Rambo urmeaza sfatul sensibilei femei care l-a bagat in tot rahatul descris mai sus, si se intoarce, ca un adevarat Marlboro Man fara palarie si tigari, la ferma sa din SUA. The end.

Acum desgiur, pot fi eu prea mofturos in privinta filmelor, poate eu sunt singurul care vede cu atata scepticism un film de actiune foarte reusit, dar daca reusiti sa ignorati toate spoilerele din articloul prezent si vedeti filmul, ignorand apoi sangele, spuneti-mi si mie care e treaba cu Rambo asta...

You are war, no God is going to change that.