Rupe fâşu'

Blogurile sunt malefice. Toata lumea ştie asta. Spre exemplu, eu mâine am examen, dar stau proţăpit în computer pentru că trebuie să îmi fac blog. Sau să scriu ceva în el. Ceva atât de extraordinar şi de mirobolant şi de autentic şi de hmm rupător de fâş, dătător pe spate, încât toţi prietenii mei (şi mai ales cei cu înclinaţii spre literatură şi artele frumoase) se vor grăbi să mă felicite prin comentarii la acest prim mesaj postat.

Da, îmi fac blog. Adică e cam târziu să zic asta acum, deja mi-am făcut blog. Şi blogurile sunt malefice.

Din mai multe motive, pot spune că ce fac eu acum nu e nici original, nici util, nici măcar puţin (oleacă) amuzant/patetic/trist/revelator/alte adjective ezoterice înşirate aici pentru a da bine la motoarele de căutare.

Da' de ce credeţi asta? Pentru că nu sunt nici primul, nici ultimul om care deţine un astfel de instrument de output (la naiba, că nu îmi aduc aminte cum se zice în română). Nu sunt mai inteligent sau mai interesant sau mai bun la cuvinte decât mulţi (mulţi = milioane de blogări), şi tot ce spun eu probabil a mai fost spus de milioane(~arde?) de ori înaintea mea, aşa că existenţa acestei pagini personale nu se justifică decât prin cedarea mea unui trend social, acela de a avea un blog în care să mă prefac că spun lucruri deştepte.
Pentru că tânjesc atenţie, dar sunt slab şi nu ştiu cum s-o acaparez altfel, pentru că, probabil, undeva, în subconştient, vreau să fiu cool şi la modă, voi mai scrie din când în când (cât mai des, vă daţi seama), "chestii" pe blogul ăsta, voi spera (şi voi reuşi) să smulg aplauze şi ovaţii (sau înjurături şi huiduieli), şi pentru că nu sunt un oarecare, ci prietenul vostru, o să treceţi cu vederea cedarea mea în vârtejul trendului blogger-istic, şi o să mai citiţi din când în când aiurelile pe care, recunoaşteţi, mă pricep să le scriu.

De fapt, dacă aveam ceva de zis atunci când m-am apucat să scriu postul ăsta, cu siguranţă s-a şters de tot până acum, afectat clar de orbitoarea bucurie interioară şi coolness pe care ţi le conferă statutul de blog owner (adică deţinător, autor de blog).

S-ar foarte putea să mă fac de râs în repetate rânduri prin scăpări gramaticale, etalări gratuite ale lipsei mele de cunoaştere şi slabă culturalizare, pateuri şi clişee, dar ce mai contează dacă la sfârşit mă aşteaptă gloria de a fi văzut ca un tip interesant, care are ceva de zis (am zis ceva până acum? măcar să ştiu de la început), şi care, culmea, împărtăşeşte cu toată lumea publicând gândurile lui cele mai personale şi intrigante prin haosul cu care sunt aruncate către cititori, prin intermediul unui BLOG. (Sper că lungimea frazei anterioare nu a dăunat corectitudinii sale şi nu constituie un impediment grav în transmiterea mesajului intenţionat de către autor, adică de mine.)

Şi ca să mă asigur pe deplin că evit clişeele...

Fâşhripping. Ce înseamnă el, acest fâşhripping? Ei bine, stimaţi cititori, fâşhripping este o fuziune modernă a două cuvinte din limbi diferite, translatate în domeniul textului după ce au suferit actualizări internetice (a se observa scrierea în cod IRC a cuvântului fâş, în ciuda folosirii diacriticelor).
Fâşhripping este probabil singurul lucru care va fi original pe acest blog, şi sper eu, singurul cuvânt pe care nu l-aţi mai auzit până acum. Provine de la expresia (întâlnită în titlul acestui mesaj) "a rupe fâşul", derivată în "rupător de fâş", expresie întâlnită acum ceva vreme la sora mea, care a cules-o, probabil, din folclorul modern al erdieşului cu bulanu şi unguru.
Etimologia în sine a cuvântului fâşhripping nu este atât de importantă pe cât este conceptul pe care acest cuvânt trebuie să-l susţină: schela ("the scaffolding") pentru o colecţie de gânduri, reacţii, povestiri, şi alte lamentări ale subsemnatului.

Acestea fiind spuse... treceţi la comentarii!

P.S. Blogul meu e publicat şi ca RSS (vedeţi butonul cu "Subscrieţi"), aşa că faceţi bine şi treceţi-l acolo la sindicăţenii, ca să vedeţi mai uşor când am aiurat din nou.

*edit*: acum am descoperit. Ca sa comentati trebuie sa dati click pe textul "0 reactii" si ajungeti in alta pagina... Doar o chestie organizatorica...